Calitate sau rating?

În ziua de astăzi, chiar dacă Internetul cunoaşte un avânt important în Romania, se pare că tot TV-ul a rămas sursa de “informare” a majorităţii oamenilor. Sunt ironic când vorbesc de informare pentru că nu de puţine ori s-a întâmplat să citesc o ştire în stare brută pe Internet, ca mai apoi să o văd la un buletin de ştiri puternic distorsionată, decupată din context conform intereselor  trustului de care aparţine postul respectiv. Nu ar fi o problema dacă marea majoritate a publicului ar putea citi printre rânduri sau ar apela şi la surse alternative, dar din păcate nu trăim într-o lume ideala. Nu mai vorbim despre “celebrele” ştiri despre violuri, crime şi alte acte violente care nu ar interesa decât pe cei ce au curiozităţi morbide, dar care sunt totuşi difuzate la ore cu audienţe mari.

La capitolul informare nu stăm prea bine,deci. Atunci ce altceva putem vedea la TV? Dacă ar fi să deschidem TV-ul chiar în acest moment, probabil că am da peste cel puţin două sau trei Reality Show-uri sau emisiuni cu caracter monden. Nu de puţine ori se întamplă ca televiziunile autohtone să împrumute un format de emisiune din Occident sau să folosească o franciză (vezi “Românii au talent”, “Vocea României”, “X Factor”) fără a face nu neaparat un studiu de piaţă, de care sunt sigur că nu duc lipsă, dar în schimb un studiu banal pentru a afla dacă acele emisiuni se potrivesc cu contextul actual din România sau dacă ne reprezintă valorile sociale în aşa fel încât noi, publicul ţintă să ne identificam cu acele show-uri.

Desigur, exemplele date de mine nu sunt cele mai favorabile pentru a sublinia punctul meu de vedere, deoarece se pare că publicul serveşte de multe ori exact ce îi este pus în faţă, şi chiar mai cere. Din ce cauză telespectatorii ignoră lipsa de calitate  a emisiunilor şi continuă să se uite la ele chiar dacă nu il reprezintă? Nu poate fi vorba despre o oferta săracă sau de lipsa opţiunilor alternative. În schimb publicul român, lipsit de exerciţiu mediatic,după Revoluţie, a început să absoarbă aproape orice, nefiind avizat în a evalua calitatea unei emisiuni. Şi aceasta sarcină clar nu poate cădea pe seama televiziunilor, care de cele mai multe ori sunt dispuse să sacrifice şi ultima picătură de calitate pentru câteva puncte de rating în plus.

Dacă anterior discutam despre alegerile nefericite ale televiziunilor de a difuza emisiuni de tip occidental sau de tipul “cum să iţi creşti copiii” şi “haideţi să <<ne spălăm rufele>> în public”, acum este vorba despre o ameninţare mult mai mare la adresa culturii populaţiei. Emisiunile de tip monden, ce-i drept se întâmplă şi la case mai mari să fie difuzate dar, e incredibil cât succes au putut avea în România. Şi acest lucru îl observam cu toţii, nu trebuie un expert în media: câte persoane nu cunoaştem care să discute cel puţin odată despre trivialităţi mondene? câte persoane nu vedem dimineaţa în autobuz sau pe stradă începându-şi ziua cu prima pagină a unui ziar monden? câte persoane ştiu mai degrabă ce a facut X sau Y (personaje mondene) decât ce s-a discutat la ultimul summit european sau la ultima sedinţă de guvern? E adevărat, nu mă pot aştepta ca toţi să înţeleagă nişte realităţi politice şi economice dar e totusi vorba de viitorul fiecăruia dintre noi. Este oribil că se întamplă, dar se întamplă şi rating există şi la fel există şi toate motivele pentru a continua difuzarea lor.

Este de apreciat, însă, că mai există totuşi programe TV şi în special anumite emisiuni care merită urmărite datorită calităţii lor neafectate încă de dorinţa de rating. Şi aici amintim de emisiuni precum “Dupa 20 de ani” sau “România, te iubesc” care ne trezesc la realitate şi pun în discuţie probleme reale ale societăţii noastre şi nu numai, precum şi emisiuni ca analiza economică a lui Moise Guran, sau pur si simplu emisiuni savuroase ca Apropo TV care aduc o doză binevenită de critică la adresa unor fenomene mediatice, etc.

După cum se observă, oferta nu este lipsită de calitate dar nici nu abundă de ea, ceea ce este o problemă.

Niţă Mihai
Jurnalism, Anul I