Un individ necunoscut, în jurul varstei de 24-26 de ani, a încercat să prade pe bancherul Benzal din strada Doamnei,după ce a rănit cu două gloanţe de revolver pe casierul băncii şi pe un servitor. Fiind dezarmat, atentatorul şi-a tăiat gâtul cu un brici, nu înainte însă de a se stropi cu vitriol pe faţă. Dus la spitalul Colţea, moare către orele dimineţii. Fiind vorba de o tentativă de jaf în plină zi, întâmplarea i-a făcut şi pe investigatori şi pe ziarişti să o asocieze cu alta similară, petrecută în vară, la Constanţa, la banca Gheorghiadis. Jafurile semănau, mai puţin sfârşitul tragic pe care tocmai vi l-am relatat.
În dimineaţa aceea de octombrie, atentatorul, care aşteptase până atunci vizavi, în celebrul restaurant "La maiorul Mura", a intrat în clădire şi l-a abordat pe servitor, ca să afle cine vine mai întâi, casierul sau directorul. Apoi îl împuşcă, nimerindu-l în maxilarul drept, după care îl adoarme cu cloroform. Primul care intră în bancă, după acest episod, este fratele patronului, Alexandru Benzal, care era şi casierul băncii. Cel dintâi glonte tras asupra lui ricoşează în casa de fier, al doilea îl atinge în umăr şi îl doboară, dar se ridică şi, fiind robust, reuşeşte să îl dezarmeze. Speriat de consecinţele faptei sale, atentatorul încearcă să se sinucidă. Mai întâi se automutilează cu vitriol dintr-o sticluţă ce purta asupră-i, apoi îşi taie gâtul cu briciul, după care, temându-se că nici aşa nu va muri, "îşi înfipse mâinile în rana ce-şi făcuse, spre a desăvârşi ceea ce briciul nu fusese în stare să facă".
Faptul că jefuitorul folosise vitriol avea să le dea mari bătăi de cap investigatorilor. O pată mare, neagră,de arsură, îi acoperea chipul. Comisarul Rudolf Mavrichi încercă în zadar să găsească pe cineva capabil să identifice făptaşul. De aici s-a născut bănuiala că atentatorul ar fi fost de familie bună şi că prin gestul său încercase să nu aducă ruşinea publică asupra celor dragi. Straniu mod de a-ţi arăta iubirea! La spital, necunoscutul a mai supravieţuit câteva ore. Personalul medical relatează jurnaliştilor că acesta îşi tăiase vinele gâtului, gâtul şi nervul limbii, care paralizase. Deci nu putea da declaraţii... I s-a făcut un pansament, dar nenorocitul, vrând să moară, l-a rupt. I s-a cusut rana, însă până la urmă vrerea i s-a împlinit şi a murit.
Cimpoesu Sergiu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu